Schimbarile climatice

 Schimbările climatice sunt modificări semnificative ale climatului global, care afectează în mod direct mediul înconjurător, economia și viața cotidiană a oamenilor. Aceste schimbări sunt observate pe termen lung (de la decenii la secole) și pot afecta condițiile meteorologice, temperaturile, precipitațiile și chiar activitatea vulcanică și seismică în anumite zone.

1. Cauzele Schimbărilor Climatice
a. Gaze cu Efect de Seră
b. Defrișările
c. Agricultura și Deșeurile

Schimbările climatice sunt cauzate de o combinație de factori naturali și umani. Deși schimbările climatice naturale sunt parte a evoluției planetei, impactul activităților umane a crescut semnificativ fenomenul, în special din perioada industrială.

Principala cauză a încălzirii globale și a schimbărilor climatice actuale o reprezintă emisiile de gaze cu efect de seră (GES), cum ar fi dioxidul de carbon (CO2), metanul (CH4), oxizii de azot și vapori de apă. Aceste gaze se acumulează în atmosferă și captează căldura emisă de suprafața Pământului, împiedicând-o să scape în spațiu, ceea ce duce la o creștere a temperaturii globale. Principalele surse de emisii de GES includ:

• Arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol, gaze naturale) pentru producerea de energie și transport.

• Agricultura (în special creșterea animalelor) care emite metan.

• Defrișările care reduc numărul de arbori care pot absorbi CO2.

Defrișările contribuie semnificativ la schimbările climatice, deoarece pădurile sunt esențiale pentru absorția CO2 din atmosferă. Tăierea masivă a pădurilor pentru a face loc agriculturii sau urbanizării reduce capacitatea planetei de a regenera oxigenul 

Cauze

Pe scara cea mai largă, rata la care energia este primită de la Soare și rata la care este pierdută în spațiu determină temperatura și climatul de echilibru al Pământului. Această energie este distribuită pe tot globul prin vânturi, curenți oceanici și alte mecanisme care afectează climatul diferitelor regiuni.

Factorii care pot forma clima se numesc forțări climatice sau "mecanisme de forțare".Acestea includ procese precum variațiile în radiația solară, variațiile orbitei Pământului, variațiile în albedo sau reflexie a continentelor, atmosferei și oceanelor, formarea munților și deriva continentală, și modificările concentrațiilor de gaze cu efect de seră. Există o varietate de feedback-uri privind schimbările climatice care pot amplifica sau diminua forțarea inițială. Unele părți ale sistemului climatic, cum ar fi oceanele și capacele de gheață, răspund mai încet ca reacție la forțările climatice, în timp ce altele răspund mai repede. Există, de asemenea, factori de prag cheie care, atunci când sunt depășiți, pot produce schimbări rapide.

Mecanismele de forțare pot fi "interne" sau "externe". Mecanismele interne de forțare sunt procese naturale din cadrul sistemului climatic propriu-zis (de exemplu, circulația termohalină). Mecanismele externe de forțare pot fi fie naturale (de exemplu, schimbări în activitatea solară, orbita pământului, erupțiile vulcanice) sau antropice (de exemplu, emisii crescute de gaze cu efect de seră și praf).

Indiferent dacă mecanismul inițial de forțare este intern sau extern, răspunsul sistemului climatic ar putea fi rapid (de exemplu, o răcire bruscă datorată cenușii vulcanice din aer care reflectă lumina solară), lentă (de ex., expansiunea termică a apelor calde ale oceanelor) sau o combinație (de ex., pierderea bruscă de albedo în oceanu artic pe măsură ce gheața de mare se topește, urmată de expansiunea termică mai graduală a apei). Prin urmare, sistemul climatic poate răspunde brusc, dar răspunsul deplin la mecanismele de forțare ar putea să nu fie pe deplin dezvoltate de secole sau chiar mai mult timp.^[8]